Comuna Mogoșești-Iași este compusă din satul de reședință care-i dă și numele, apoi din satele Hadîmbu, Mînjești și Budești.

În partea estică a localitătii Mogoșești, în perioada ultimilor ani, pe vechile amplasamente proprietarii și-au construit locuințe și a reapărut, de-a lungul șoselei Mogoșești-Iași, noua așezare Șanta.

Clădirea în care funcționează Primaria Comunei a fost construită la începutul secolului XX și a suferit în timp anumite modificări în ceea ce privește compartimentarea spațiului interior. Ea se află în centrul satului Mogoșești, satul de resedință al comunei, având ca vecine două instituții de cultură, școală și căminul cultural.

Satul Mogoșești

Se consideră că denumirea satului provine de la un boier care este menționat în documente din timpul lui Alexandru cel Bun, domn al Moldovei între 1399 – 1431. Intr-un act din 1400, domnul Moldovei dăruiește boierului Mogoș o proprietate pe o suprafață de pământ din partea de sud a județului. Documentele nu ne informeaza precis cine a fost acel boier sau faptele pentru care a primit proprietatea. Documentul se referă în special la satul numit atunci Mogoșești. În anul 1454 este amintită în documente o așezare cu numele de Mogoșești.
Istoricul Constantin C.Giurescu, în lucrarea sa referitoare la târgurile, orașele și cetățile Moldovei in sec. X – XVI, emite și sustine ideea că în acel timp există în partea centrală a Moldovei un târg numit Mogoșești, prin care treceau drumuri comerciale și unde se realiza vămuirea mărfurilor.
Daca Mogoșești a fost în sec.XV-XVI târg medieval, în perioada ulterioară el a avut o evoluție regresivă. A dispărut pentru un timp, ca apoi să apară în apropiere satul cu același nume.
La începutul sec. XVII, în documentele domnești se face specificația clară asupra localității Mogoșești.

Satul Mânjești

Satul Mânjești apare pentru prima dată menționat într-un document din timpul lui Iliaș Rareș, care a domnit în Moldova între 1546 – 1551. Documentul atestă pentru prima dată existența satului Mânjești, confirmând totodată vechimea lui cu mult înainte față de momentul respectiv. Proprietarul satului făcea parte din neamul boierilor Manja, ce aveau domenii intinse.
În anul 1865, satul Mânjești a fost inclus comunei Mogoșești, până în anul 1876, când, pentru 11 ani, a existat unitatea comunală cu sediul in Budești. Trei ani a aparținut comunei Voinești, după care a revenit în comuna Mogoșești, din care face parte și astăzi.

Satul Budești

Denumirea satului Budești provine de la numele boierului Buda, pe care îl găsim prezent în documente începând din sec. al XVI-lea. Primul document care face mențiunea despre existența unui sat cu numele de Budești în zona noastră, este datat la Iași, la 3 februarie 1613.

Între anii 1876 – 1887 a fost reședința comunei Budești, din care făceau parte satele învecinate. Unitatea respectivă a fost inființată datorită poziției centrale a satului și a faptului că prin așezare trecea un drum de mare trafic pentru timpul acela.
„Marele dicționar geografic al României”, realizat la începutul secolului XX, ne prezintă satul Budești ca apartinând comunei Mogoșești, plasa Stavnic, ținutul Iași.

Satul Hadâmbu

Așezarea a fost numită după numele unui boier, Iani Hadâmbu, despre care se spune că a ajuns să stapânească acele locuri și a ctitorit lăcașul de rugă de pe cea mai înaltă culme din ținut.
Despre așezarea Hadâmbu, după cum spune Nicolae Iorga: „alcatuită mai târziu în umbra și folosul schitului”, avem informații din secolul al XVIII lea. Informație precisă despre existența satului gasim în Condica Liuzilor din 1803, Hadâmbu fiind trecut ca sat în Ocolul de Jos, după Mînjești, Budești si Mogoșești.
Satul Hadâmbu s-a format în apropierea schitului din deal (în prezent Mănăstirea Schit Hadâmbu). Dacă despre schit avem informația precisă ca s-a inființat in 1659, satul s-a înjghebat la sfarșitul secolului al XVIII.