Biserica cu hramul Sfântul Ierarh „Nicolae” Galata a fost construită între anii 1858–1868. La 1850, construcția bisericii era terminată, de către călugării greci de la Mănăstirea Galata din Iași, doar în ceea ce privește zidăria din cărămidă, fără a fi și înzestrată. Din cauza deselor schimbări de arendași, biserica a rămas așa până în anul 1864. După secularizarea averilor mănăstirești, avea să rămână complet în părăsire până în 1869, când proprietarul moșiei Vocotești (lângă Mogoșești), C. Rusovici, în colaborare cu sătenii, a terminat și înzestrat biserica cu cele necesare.
Biserica a fost sfințită în același an de către Mitropolitul Calinic Miclescu, însoțit de preotul Gheorghe Poșa. Înainte de a fi construită această biserică, a existat o altă biserică din lemn, însă nu se cunoaște cine a fost ctitorul acesteia. Biserica nou construită, pe locul celei de lemn, a fost folosită și îngrijită până în 1890. Din această perioadă și până în 1950 a fost lăsată în paragină. Războaiele, foametea din 1947, condițiile economico-sociale și politice, nepăsarea oamenilor, dar și teama preotului de a nu-i fi împărțită parohia, au transformat-o într-o ruină. Cutremurul din 1940 a dărâmat-o, iar în altar crescuse un soc.
Ea a fost refăcută de către credincioșii din zona Galata și din Oastea Domnului între anii 1956–1960, din piatră, în formă de navă, mai mult pe ascuns, din cauza regimului politic. Nu a fost finalizată bolta. A fost sfințită de părintele Vasile Negoiță și protoiereul Costică Andone. Piatra din altar indică anul 1959, ca act de donație al Sfintei Mese. Mai târziu, s-a adăugat pridvorul și clopotnița.
În 1996 devine parohie. Între 1997–2017 a fost renovată în întregime: s-au refăcut podul și acoperișul bisericii, geamurile, ușile, s-a sculptat și pictat catapeteasma, s-a refăcut instalația electrică, s-a dotat cu încălzire centrală, s-au refăcut gardul și pavajul. S-a construit un agheazmatar în curte, de către familia Săndulache Vasile și Maria, împreună cu familia lor, o troiță la poartă și altele prin sat. Biserica a fost pictată în frescă, s-a înlocuit pardoseala de gresie cu marmură, s-a lambrisat brâul și s-a construit o casă socială cu mansardă. A fost înzestrată cu mobilier, obiecte de cult și veșminte noi. De asemenea, s-au obținut 10 ha de pădure și 10 ha de pășune.
Lângă zidurile acestei biserici se află câteva pietre funerare ce străjuiesc odihna de veci a unor credincioși. Una dintre ele, care poate fi descifrată, amintește – cu litere chirilice – despre „Dascălul Ștefan Mavro(d) în răposat la anul 1869 mart 15 și soția sa Casandra”, iar altă piatră menționează pe Elena, decedată în august 1846.
Sfințirea acestor osteneli a avut loc la 1 octombrie 2017, de către Mitropolitul Teofan al Moldovei și Bucovinei, preot paroh fiind Dumitru Cristinel Puiu.
Sursa: https://www.facebook.com/groups/240101632778424/
